marți, 26 iunie 2012

TO DO list...

Incercam sa deschid ochii sa ma uit spre ceas,dar era in zadar,pleoapele mele nici nu doreau sa se miste.Dupa lungi clipe in care credeam ca voi adormi la loc,telefonul imi trimite un semnal ca am primit un mesaj.La fel de lenesa ca intotdeauna,imi sprijin capul de o mana si imi deblochez telefonul.Un zambet exagerat imi apare pe fata doar cand vad ii vad numele.-Ahh,ce n-as da sa nu fiu atat de nesigura.- Mesajul imi lumineaza brusc ziua,ma face fericita.-Ahh,ce n-as da sa nu fiu atat de nesigura,ma gandesc dinou.-
Ma ridic din pat,aprind laptop-ul si dau drumul la muzica,ziua asta e destinata fericirii.
Incet,incet,devin din fata ursuza de dimineata,tanara mai mereu ca zambetul pe buze.
Incepe o melodie aparent cunoscuta si brusc,imi aduc aminte de weekend-ul ce tocmai a trecut,in minte imi apar imagini,franturi,secvente din ceea ce se intamplase.Zambetul devine o expresie aparte,ca atunci cand te gandesti la ceva frumos si tot corpul iti este inundat de un val de caldura atat de placuta.
Era vorba de el.De mine si de el.Despre ce altceva sa fi fost vorba?
Gata aranjata,iesind din casa,imi scot telefonul care imi indica ca alte 2 apeluri de la acel expeditor "personal" au fost pierdute.
Nu stau pe ganduri si apas butonul de "Apelare".Dupa cateva secunde inchid,nu raspunde.Primul gand:S-o fi suparat ca nu i-am raspuns?Sper ca nu...
Dupa aceea realizez ca e doar ora 10 a.m.,sigur doarme la ora aia.
Plec fericita in oras,fac cumparaturile necesare si ma opresc cu o prietena la o cafea si 2 barfe.Nu dureaza mult pana observ un alt mesaj,acum isi cerea scuze pentru ca a dormit,deci nu,nu era suparat pe mine.
Ajung acasa si imi petrec restul zilei uitandu-ma la filme,rasfoind reviste si dormind pana aproape de seara. Cand ma trezesc,aceeasi camera,aceeasi lumina difuza ce patrunde printre perdele,acelasi telefon ce palpaia aratandu-mi ca am un mesaj.Il iau repede sa il verific,dar nu era tocmai ceea ce ma asteptam,prietena mea imi reamintea sa nu uit de petrecerea ei la piscina din ziua urmatoare.-Ahh,ce as vrea sa ma sune.Sa ma sune?De ce el,cand pot face eu asta?- *Beep,beep,beep*
-Alo?
Vocea lui imi spunea ca l-am trezit,asa ca imi cer scuze...
Si din a-mi cere scuze,am ajuns sa pierdem cateva ore bune vorbind nimicuri si terminand prin "Mi-e dor de tine,te vreau acum,aici...". Nu stiam ce sa ii raspund,nu stiam daca sa ma deschid,imi era frica sa nu il pierd dinou dupa ce i-am aratat cat il iubesc.
Dar vocea mea se sparse in spatele cuvantului: Stiu.
Cat de egoista pot fi?Cat de aroganta?Cum pot sa il las pe cel pe care il iubesc asa in aer?
De ce sa il fac sa se simta prost?Pentru ca mie imi este frica?Nu,trebuie sa ii dau dovezi ca il iubesc,si da,asta e noul meu plan.
1)Arata-i cat de mult il iubesti.
2)Demonstreaza-i ca ti la el.
3)Nu uita sa spui mereu ce simti.Numai asa vei fi fericita.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu